DETERMIN'A, determin, vb. I. Tranz. 1. A condiţiona în mod necesar, a servi drept cauză pentru apariţia sau dezvoltarea unui fapt, a unui fenomen; a cauza, a pricinui. 2. A fixa (cu precizie); a stabili, a hotărî (o dată, un termen etc.). ♦ Spec. A preciza însusirile unui corp, ale unei plante, ale unui fenomen (în vederea repartizării acestora în categorii). ♦ Spec. A calcula, a deduce pe baza unor date. 3. A face ca cineva să ia o anumită hotărâre. 4. (Despre cuvinte sau propoziţii) A preciza sensul altui cuvânt sau altei propoziţii. Adverbele determină verbele pe care le însoţesc. - Din fr. d'eterminer, lat. determinare.
Sursă : DEX'98 (61162)  - IoanSoleriu

DETERMIN'A vb. 1. v. stârni. 2. v. provoca. 3. v. im-pulsiona. 4. v. condiţiona. 5. v. decide. 6. v. decide. 7. v. calcula. 8. a defini, a preciza, a stabili, (înv.) a mărgini, a răspica. (A ~ proprietăţile metalelor.) 9. v. stabili. 10. a fixa, a hotărî, a preciza, a stabili, a statornici, (înv.) a defige, a însemna, a statori. (Au ~ un nou termen pentru ...) 11. v. com-plini.
Sursă : Sinonime (181404)  - siveco

determin'a vb., ind. prez. 1 sg. det'ermin, 3 sg. si pl. det'ermină
Sursă : DOR (239933)  - siveco

A DETERMIN'A det'ermin tranz. 1) A face să se producă în mod necesar; a provoca; a genera. 2) (timp, date, termene etc.) A fixa printr-o înţelegere prealabilă; a stabili; a hotărî. 3) (corpuri, plante etc.) A stabili (pe baza trăsăturilor specifice) ca aparţinând la o clasă sau la o specie; a identifica. 4) A stabili cu exactitate; a preciza; a defini; a delimita. ~ sensul unui cuvânt. 5) (cuvinte, propoziţii) A preciza în calitate de determinativ; a explica. 6) A face să ia o decizie; a hotărî; a decide. /<fr. d'eterminer, lat. determinare
Sursă : NODEX (331746)  - siveco